Fondul de manuscrise romanesti contine in primul rand texte ale literaturii romane vechi care au constituit adevaratul liant al poporului roman. Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana, traduceri dupa originale slavone ale textelor Noului si Vechiului Testament, datand de la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, sunt cele mai vechi texte in limba romana.
Remarcabil, de asemenea, este Slujebnicul Arhieresc al Mitropolitului Stefan al Ungrovlahiei, cu text in slavona, romana si greaca, precum si Floarea Darurilor, intr-o traducere de la mijlocul veacului al XVI-lea.
In aceeasi categorie se inscriu legendele religioase apocrife, cum sunt acelea cuprinse in Codex Sturzanus, romane populare ca Alexandria sau Erotocritul de Vincenzo Cornaro, Ceasornicul Domnilor de Antonio Guevara, tradus de Nicolae Costin, sau manuscrisele de Cronici privind trecutul tarii.
In ceea ce priveste literatura romana clasica, Biblioteca Academiei Romane este depozitara celor mai pretioase manuscrise apartinand lui Mihai Eminescu , Vasile Alecsandri, Ion Creanga, B. P. Hasdeu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuta, George Cosbuc, Alexandru Odobescu etc.
Din creatia literara contemporana, colectia contine si cea mai mare parte a manuscriselor autografe apartinind lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade.