(Tetraevangheliarul de la Caldarusani, 1643. Legatura in catifea verde sI argint, pe coperti de lemn.)
Primele volume manuscrise intrate in patrimoniul Bibliotecii Academiei Romane provin din donatii si legate, din ce in ce mai frecvente dupa 1870. Prima donatie a fost colectia de manuscrise si carti vechi a lui Dionisie Romano, episcop de Buzau, daruita Academiei Romane in 1873.
La aceasta s-a adaugat, in 1876, donatia, facuta de Ion Ghica, a manuscriselor istoricului si revolutionarului Nicolae Balcescu urmata apoi de aceea a bibliofilului moldovean Dimitrie C. Sturdza-Scheianul, de nenumaratele donatii ale lui Dimitrie A. Sturdza, cele ale lui Titu Maiorescu, Barbu Bellu, Rosetti-Rosnovanu, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Odobescu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, toate consistand din manuscrise, documente istorice, arhiva, corespondenta, carti romanesti vechi si carti straine.
Istoricul acestor fonduri este legat si de cel al bibliotecii manastirii Sf. Sava si cel al bibliotecii Mitropoliei de Bucuresti, a renumitei biblioteci a Mavrocordatilor, precum si a numeroase biblioteci monastice.
Fondurile generale ale Cabinetului de Manuscrise - Carte Rara sunt astazi organizate in patru mari colectii:
Constituite in spiritul ideii de reflectare a culturii si stiintei romanesti in context sud-est european si universal, aceste colectii sunt de o deosebita valoare stiintifica si documentara, indispensabile pentru cunoasterea istoriei acestor meleaguri, marturii peste timp ale continuitatii istorice si culturale a romanilor.