Constituita inca din anul 1871 prin donatiile de monede, medalii si sigilii oferite de V. A. Urechia, membru al Societatii Academice Romane, colectia numismatica avea sa sporeasca in scurta vreme prin importanta serie de monede medievale din Tara Romaneasca si Moldova daruite in 1876 de D. A. Sturdza.
Scopul alcatuirii colectiei a fost conservarea si valorificarea stiintifica a tuturor marturiilor numismatice caracterizate de un raport strans cu istoria nationala si universala, precum si alcatuirea unor esantioane reprezentative din punct de vedere arheologic si istoric, fundamentale pentru studierea circulatiei monetare.
Constituirea propriu-zisa a Cabinetului Numismatic, dupa modelul marilor centre occidentale, in special a renumitului Cabinet des Medailles de la Bibliotheque Nationale din Paris, avea sa se produca la 1 ianuarie 1911, prin initiativa lui Ioan Bianu si sub directia stiintifica a lui D. A. Sturdza, conservatorul colectiei fiind prof. C. Moisil. Traversand anii grei ai primului razboi mondial, moment in care colectia a fost trimisa la Moscova, de unde s-a intors abia dupa al doilea razboi mondial si afirmandu-se ca principalul centru de cercetare numismatica din Romania, Cabinetul Numismatic detinea la sfarsitul anilor '70 o colectie de peste 30.0000 de piese, 20.000 de medalii, "MEDALIA JUBILIARA "ARDEALUL NOSTRU"
cunoscuta si sub numele de cocosel", a fost batuta in anul 1944, fiind emisa intr-un tiraj de un milion de exemplare. Lipsita de valoare nominala si considerata in genere medalie jubiliara, ea se aliniaza sistemului monetar european, avand greutatea, dimensiunile si titlul unui napoleon, fiind, la data respectiva, singura emisiune de acest tip de pe continent. Interesul suscitat nu rezida in valoarea sa numismatica - minima - ci in contextul si semnificatia istorica a momentului si a gestului cu valoare politica. Intr-un Regat al Romaniei practic ocupat de Armata Rosie si aflat in spatele frontului sovietic, punerea in circulatie pe scara larga a unei piese de aur reflecta preocuparea autoritatilor romane de a pune la adapost o parte a rezervei tarii prin dispersarea ei catre populatie, cantitatea de metal pretios angajata fiind de peste 6500 kg.)
Moneda a fost emisa de Regele Ferdinand I al Romaniei in baza legii nr. 1712 din 2 iunie 1927, publicata in Monitorul Oficial nr. 120 din 4 iunie 1927. Batuta numai in 3000 exemplare si considerata cea mai frumoasa dintre monedele moderne romanesti, piesa poarta milesimul 1922, fiind consacrata sarbatoririi a cinci ani de la incoronarea lui Ferdinand I la Alba Iulia ca Rege al Romaniei intregite dupa primul razboi mondial.), plachete, decoratii, peste 700 de sigilii, 400 ponduri antice, medievale si moderne, mai mult de 600 de pietre gravate - intre care celebra camee Orghidan.
Cameea a apartinut inginerului Constantin Orghidan intrand, odata cu intreaga sa colectie, in patrimoniul Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Romane, prin donatia efectuata la moartea proprietaruilui. Avand o posibila provenienta siriana, cameea reda, potrivit opiniei primului editor, apoteoza lui Septimius Severus si a sotiei sale, Iulia Demna, respectiv a lui Lucius Verus si a Lucillei (cf. C. Moisil, in Buletinul Societatii Numismatice Romane, nr. 91/1943, P. 35),
peste 15000 de obiecte de muzeu si circa 40000 de timbre.
Desfiintat in 1978 printr-o hotarare a fostului CC al PCR, cu intregul sau fond trecut fortat in custodia Bancii Nationale a Romaniei si a Muzeului National de Istorie, Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Romane a fost redeschis in anul 1992 cu numai o parte din colectii, straduindu-se sa reintre in posesia intregului patrimoniu care ii apartine de drept.